Sa cunoastem cainele

    Atitudinea cainelui  

Reprezinta  pozitia pe care o are un animal in conditiile in care sta pe loc .

 La caini putem intilni statiunea libera sau in picioare , cind animalul 

este sprijinit pe cele 4 membre si in decubit sau sezind .

  La statiune libera sau in picioare , cainele se sprijina pe cele patru membre

 in mod egal , membrele anterioare suportind o greutate cu 10-16 % mai

mare comparativ cu cele posterioare, ca urmare a deplasarii centrului

de greutate spre inainte . 

  In cazul statiunii fortate , animalul se sprijina in mod egal pe cele patru 

membre , pozitie pe care o ia foarte rar sau obligat , dar fiind obositoare

nu este mentinuta prea mult timp .

  Decubitul este statiunea cainelui in momentul odihnei , situatie in care

trunchiul este in contact direct cu pamintul . De obicei , cainele ,

in momentul in care se culca , ia o pozitie usor incolacita sau se intinde 

pe toata lungimea lui , pe una din partile corpului .

  Cind se joaca , cainele ia si pozitia decubit  dorso-lombar , iar uneori se si

odihneste in aceasta pozitie . Mai intilnim pozitia sezind , pe care cainele

o ia in mod deosebit atunci cind asteapta sa vina stapinul sau sa primeasca 

recompensa sau hrana .

       Miscarile la caine  

  Se produc ca urmare a vointei acestora si reprezinta exteriorizarea 

activitatiisistemului muschi-articulatii-oase , atit sub raportul schimbarii

pozitiei corpului ( miscarile se executa pe loc ) sau prin deplasarea 

brusca a corpului in diferite directii ( salturi ) sau prin deplasarea pe teren .

  Dintre miscarile pe loc putem aminti urmatoarele :

- ridicarea corpului pe membrele superioare  - are loc prin 

        adunarea membrelor sub corp , ridicarea capului si gitului , iar 

       in continuare ridicarea intregului corp , cu exceptia membrelor
       posterioare pe care se sprijina .

- slusul - sau statul frumos , este o miscare invatata si denota 
         educatia cainelui . Pentru executia acestei miscari , cainele ia pozitia 
        sezind , dupa care duce sub el membrele anterioare si apoi le desprinde
       de la pamint ridicind brusc trunchiul la verticala . In aceasta pozitie 
       membrele anterioare sint tinute indoite , iar axul corpului este vertical .
- ridicarea corpului pe membrele anterioare - este miscarea inversa ridicarii
       pe membrele posterioare . In acest caz , cainele isi aduna membrele
       sub corp , coboara capul si se desprinde brusc de la sol cu membrele 
       posterioare . Este o miscare pe care cainele o executa numai daca este 
       dresat . 
  Dintre miscarile pe care le executa cainele , putem aminti si salturile 
pe loc sau din mers . Putem intilni salturi :
- la inaltime : cind cainele trece peste obstacole
- la lungime : peste diferite obstacole ( santuri , gropi , canale ) ; lungimea
                          pe care o poate sari un caine de talie medie este de 2-3 m .
- saltul de berbec : saritura pe loc , executata la joaca sau in cazul in care
                          este dresat in acest sens .
- saltul de cerb : saritura executata tot pe loc , intilnita la tineret
                           la joaca cu mingea .         

             Mersul cainelui   

- Mersul la pas : o miscare naturala facuta in ritm incet si rar .

                                 Viteza de deplasare a unui caine la pas este de 4-5 km /ora .

- Mersul la trap : este un mers natural dar saltat .

                                  Viteza de deplasare poate atinge 10-14 km/ora .

- Mersul in buiestru : este o varianta a trapului .

                                 Este un mers leganat , caracterizat cainilor ciobanesti ,

                                intilnit la animalele batrine sau la cele uzate de efort .

- Mersul la galop : cea mai rapida deplasare saltata , alura obisnuita a cainilor 

                               de cursa , a unor caini de vinatoare , fiind un mers obositor .